Buna ziua,

Am o prietena care ma ingrijoreaza. Inca de la pubertate era ingrijorata din cauza greutatii, si refuza sa manance multe alimente ca sa slabeasca. Era putin, foarte putin plinuta. Avea deviatii de greutate dar nu foarte mari. Acum cativa ani a slabit cam 20 kg in 2-3 luni si a hotarat sa se mentina, ba chiar sa mai slabeasca. Avea in jur de 60 de kg la 152 cm. Acum are 37. Nu mananca decat putin dimineata la ora 6. Daca se hotaraste sa-si faca de cap mananca o salata de ton si bea un ceai chinezesc care o ajuta sa elimine. E dependenta chiar de "ceaiul miraculos". Este obsedata de greutate, se pipaie mereu, are senzatia ca s-a ingrasat, plange, etc. Daca mananca o gura de ciocolata, se panicheaza, nu mai doarme noaptea, are mustrari de constiinta. In schimb fumeaza mult si bea bere. Are senzatia ca nimeni nu o intelege, noi prietenii spunandu-i mereu ca arata foarte bine, ca ar fi bine sa se mai ingrase, ca nu e o tragedie daca castiga cateva kilograme, ca nu e nici greu, trebuie doar sa manance putin.
Avem nevoie de ajutor. La sfaturile/cicalelile noastre sau ale parintilor nu raspunde, iar la auzul necesitatii de ajutor specializat raspunde ca va primi pastile ca tratament pe care nu vrea sa le ia. Vrem sa ne adunam si sa ii propunem niste cabinete de psihoterapie, sa vorbim cu ea si sa o facem sa inteleaga ca se poate vindeca, ca poate un psiholog/psihiatru nu e asa o idee rea, etc.
Cum e bine sa abordam problema? Ce putem face noi in conditiile in care ea nu asculta nimic ba chiar evita subiectul?

Multumesc,
Andreea

Parerea mea este ca prietena ta trebuie sa gaseasca un consilier potrivit pentru a inlocui eroarea cu adevarul, trebuie descoperita cauza acestei anorexii. Consilierul cat si prietenii, relatiile pe care le are, chiar si parintii trebuie sa o ajute sa se exprime intr-o atmosfera de siguranta, suportiva, bazata pe colaborare si absenta oricarei “judecati” (condamnari), sa identifice acele “tipare distructive” care s-au repetat in viata ei, si cauzele acestora, sa invete modalitati mai adecvate de abordare a problemelor.
Relatiile sanatoase reprezinta sigurantele sanatatii mentale, emotionale si spirituale. Majoritatea crizelor cu care se confrunta omul in general sunt legate de relatiile cu parintii, cu fratii, rudele, cu prietenii, profesorii, cu Dumnezeu. Singuratatea, presiunea grupului, imaginea saraca de sine, rebeliunea, tulburarile sexuale, neimplinirea isi au punctul de plecare in relatiile nesanatoase sau distruse.
Insanatosirea mintii, a emotiilor si spiritului este posibila si cere un efort din partea consilierului si celui consiliat, dar foarte important se cere un efort si din partea familiei, sau a prietenilor celui consiliat. Chiar daca nu exista metode de a preveni anorexia, exista multe metode prin care adultii pot ajuta copii si adolescentii sa-si dezvolte o parere corespunzatoare despre ei insisi si sa invete sa abordeze alimentatia si exercitiile cu o atitudine pozitiva. Terapia cognitiv-comportamentala poate fi folosita in tratamentul anorexiei, acest tip de terapie invata pacientii cum sa-si schimbe atitudinea si comportamentele fata de alimentatie, sa-si imbunatateasca perceptia imaginii corpului, sa se concentreze pe afectarea relatiilor, de obicei prin terapie individuala sau de familie. Consilierul si cel consiliat lucreaza impreuna pentru a identifica tiparele convingerilor irationale si gandurilor ilogice, asociate cu imaginea corporala, greutatea, mancarea si perfectionismul, corectand perceptiile, atitudinile si comportamentele anormale.
Atitudinea razbunarii pe mancare este un mod de a comunica celor din jur sentimentul de inadecvare, _meta_foric, persoana spune “nu ma mai simt bine cu mine” sau “simt ca nu pot face fata cerintelor”. Caracteristicile modului de rezolvare a conflictelor, invatat in familie, cioncid cu cele ale atitudinii fata de mancare: evitare, reprimare, negare. De multe ori, familiile consuma extrem de multa energie in a NU rezolva conflictul. O atitudine corecta a familiei este ca trebuie sa considere ca daca ceva nu a iesit perfect, nu trebuie luat ca un esec personal, criticat, marginalizat, greseala ar trebui vazuta doar ca o sansa de a incerca din nou.
Foarte multe persoane cu stima de sine scazuta, cred ca ei nu sunt importanti, iar parerile lor nu conteaza. Acestea sunt ganduri care repetate zilnic, incep sa creada in ele, iar aceste obiceiuri de gandire trebuie schimbate. Toate persoanele au drepturi, pareri si idei, ce sunt la fel de valide ca si ale altcuiva. Acest lucru ajuta la imbunatatirea imaginii de sine si astfel boala poate disparea de la sine. Boala de multe ori este un semnal de alarma ca ceva nu este in regula cu modul de gandire, cere o schimbare. Boala trebuie vazuta ca un ajutor si nu ca un dusman feroce.
Fiecare are nevoie sa aiba propria identitate si nu sa se lase influientat de criticile distructive a celor din jur. Daca oglinda lui sunt ochii celorlalti, modul in care ei il percep, atunci risca sa ajunga sa-si dezechilibreze organismul. Este poate paradoxal dar este adevarat ca daca ne iubim, ne respectam si ceilalti ne vor iubi mai mult. Trebuie sa ne dam iubire intai noua, sa nu ne tradam niciodata si vom fi respectati pentru acest lucru, este un lucru gresit sa credem ca este un act de egoism daca avem grija mai mult de noi.
Doctorul spaniol Escudero spune: “Boala este, de obicei, o lipsa de iubire in viata unui om, ceea ce produce o dizarmonie psihosomatica. Psihologic si fizic, boala este o cerere de iubire si acceptare a sinelui.”
Multa sanatate, intr-un final problemele se vor rezolva. E bine de citit literatura pentru dezvoltare personala, gandire pozitiva.