Comentarii la dispozitia CPR
Articolul 1 e complet eronat, "Cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog în România .. ". Pentru ca Legea respectiva si normele sale se refera doar la
psihologii cu drept de libera practica, deci nu la toti psihologii. Este o distinctie destul de clara facuta de art. 6 din Legea 213/2004, distinctie pe care Colegiul incearca sa o manevreze in fel si chip, mergind pe ideea ca toti psihologii trebuie sa fie inregimentati in "libera practica".
Revenind la Dispozitie, sa o comentam putin, art. 2, alin 1.
"Psihologii ... care desfasoara activitati de natura a aduce atingere demnitatii profesionale se afla în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica". Concret care sunt acele activitati care aduc atingere demnitatii profesionale ?? Atita timp cit ele nu sunt clar specificate si definite, se lasa o usa foarte larga abuzurilor de orice tip. Pentru ca practic, daca CPR (conducerea) va considera ca o anumita actiune aduce atingere demnitatii profesionale, atunci acel psiholog va putea fi sanctionat. Problema e ca se lasa la latitudinea CPR sa defineasca de la caz la caz aceste actiuni. Practic, asta inseamna ca e dupa cum "vrea muschii lor". Si daca avem in vedere istoricul incarcat de abuzuri al CPR si mintile ramase la stadiul de dictatura de acolo, am putea spune ... Doamne fereste ...

Iar alineatul 2 tocmai incepe sa demonstreze ceea ce spuneam mai inainte. Fiti atenti aici: "Orice manifestare a psihologilor cu drept de libera practica având ca scop promovarea sau implementarea unor masuri contrare prevederilor Legii nr. 213/2004 ... aduce atingere demnitatii profesionale.... Deci, ca sa spunem clar, chiar si a avea indrazneala de a critica acea lege de 2 lei si deja ati pus-o ... aduceti atingere demnitatii profesionale si deci sunteti pasibili de pedeapsa. Sunt eu timpit si am visat, sau chiar s-a intimplat ca in '89 au murit unii doar pentru dreptul de a vorbi liber. Au nu scrie in Constitutia noastra urmatoarele:
"ARTICOLUL 29 - Libertatea constiintei(1)
Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase
nu pot fi îngradite sub nici o forma.
Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa,
contrare convingerilor sale.
(2)
Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta si de respect reciproc." (sublinierile ne apartin)Deci, daca e sa stam strimb si sa judecam drept, dupa umila mea parere de nespecialist, acea dispozitie de 2 bani a CPR e anticonstitutionala si deci nula de drept, pentru ca incalca Constitutia. Problema nu este insa aceasta, ci faptul ca, dupa aproape 20 de ani de democratie, unii vor sa puna pumnul in gura prin lege, opiniilor. Ei nu sunt nici macar in stare sa accepte pluralitatea convingerilor si a ideilor. Suntem diferiti si e normal sa gindim diferit, si acceptarea acestui fapt e ceea ce face o societate sa devina democratica. Acum, daca ne uitam la cine e conducatorul CPR si semnatarul acestei aberatii, nu trebuie sa ne miram. Sa nu uitam ca atunci cind s-au facut propunerile pentru presedentia CPR, personajul respectiv a avut o reactie memorabila, care spune multe nu doar despre caracter ci si despre cum gindeste. La ce ma refer. La iesirea publica, necontrolata, de orgoliu ranit, atunci cind a fost propus inca un candidat la acea functie. Acest simplu fapt, desi persoana propusa a refuzat, a determinat o reactie de tipul "daca nu ma vreti, eu ma retrag". Adica personajul respectiv nici nu concepea ca ar putea avea contracandidat, macar asa de dragul jocului. In mintea lui se visa probabil ca fiind cel mai iubit dintre psihologi, "stima noastra si mindria" ca sa zic asa. Ideea finala e ca CPR nu doar ca se vrea un fel de monopol al psihologiei, dar incearca sa devina si o Inchizitie a gindirii. E un drum periculos. Pe de alta parte, daca stam bine sa ne gindim, traim in Romania. Asa ca orice ordine vor da ei, daca oamenilor nu le va conveni, nu le vor baga in seama. Aici inclin sa-l dau dreptate lui M. Dinescu, comunismul nu avea cum sa triumfe, pentru ca oricum ar fi fost facute legile, romanii ar fi facut tot cum vroiau ei, si ar fi gasit mereu alte moduri de a submina legile cretine. La fel se intimpla si cu aceasta decizie. A fost data, dar nu o ia nimeni in seama. Problema este ca ea totusi poate fi folosita la o adica, iar unii oameni ar putea avea de suferit. Sau in buna traditie romaneasca a celor care au luat bita in mina, dispozitia nu va fi folosita pentru condamnari efective, ci doar ca instrument de presiune si eventual santaj. Iar asta e cel mai periculos lucru.