PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 64 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
FireBoard
Welcome, Guest
Please Login or Register.    Lost Password?
Psihologia si societatea romaneasca (1 viewing) (1) Guests
Go to bottom Post Reply Favoured: 0
TOPIC: Psihologia si societatea romaneasca
#40
admin_po (Admin)
Admin
Posts: 469
graph
User Offline Click here to see the profile of this user
Psihologia si societatea romaneasca 9 Years, 2 Months ago Karma: 0  
Atentie! textul fiind publicat in 2007, o parte din _link_uri nu mai functioneaza.

Psihologia si societatea romaneasca (Omul & Megamasina)

Sergiu SIMION

Intrebare-test: “Ce legatura logica credeti ca ar putea exista intre Casa Judeteana de Pensii Constanta, Directia pentru Protectia Copilului Vrancea, Comisia pentru Drepturile Omului Vrancea, Colegiul Psihologilor Constanta si Centrul de Explorare a Visurilor Bucuresti ?!”

O analiza de continut sumara asupra presei aparute in ultimii 17 ani ar putea releva locul de frunte pe care il detin referirile si trimiterile la psihologie si foarte recent la profesiunea de psiholog. Dincolo de unele mituri despre psihologie sau despre psihologi care au hranit mentalul social o lunga perioada de timp, ramane o realitate certa faptul ca la nivelul societatii romanesti exista o nevoie acuta de psihologie. Intrebarea este in ce masura aceasta cerere sociala este identificata corect si daca ea poate fi onorata sau nu de catre disciplina si reprezentantii ei. Prima intrebare cred ca din start are un raspuns negativ. Cererea sociala nu a fost in realitate nici identificata nici analizata. In schimb, ea a fost prezumata si pe scurt ar suna cam asa: romanii (cetateni, angajati, profesori, studenti, elevi, etc. ) TREBUIE SA mearga la psiholog/psihanalist/psihiatru pentru ca asa merg cei din Occident si romanii trebuie neaparat psihanalizati, pentru ca avem un numar prea mic de psihologi/psihiatri raportat la numarul de locuitori, pentru ca un numar (foarte) mare de romani au probleme psihologice/psihice, pentru ca si romanii au nevoie de dezvoltare personala,etc.
Cum stau lucrurile in realitate? Pe de o parte, raspunsul la aceasta intrebare este dat de o norma deontologica specifica domeniului psihologic si medical conform careia vointa subiectului este suverana dar aceasta norma este surclasata la noi cu ajutorul legii. In loc sa fie investigate cazurile punctuale, grupuri sociale imense cum ar fi angajatii, profesorii, soferii amatori, etc sunt testate “psihologic” la gramada si intr-un mod “preventiv” care discrediteaza si profesia, si practicantii ei in scopul decelarii a ceea ce inca nu a aparut. Pe de alta parte, nu putem facem abstractie de stadiul societatii actuale si de principiul adecvarii metodelor psihologice folosite la obiectul lor de studiu “in raport cu materia data” cum ar fi zis Aristotel deoarece in caz contrar ramanem in vechea dilema romaneasca a formelor fara fond. Din aceste considerente, inainte de a discuta despre mentalitatea si comportamentul psihologilor intr-un viitor material, este necesar sa definim starea de fapt si de drept a societatii romanesti cat mai clar posibil si dincolo de orice interese ideologice sau conjuncturale.

Contextul social

Societatea romaneasca aflata intr-o continua tranzitie ofera un spectacol captivant pentru orice constiinta ganditoare aflata in postura unui spectator dar pretul platit de catre cetatenii aflati in corzile ringului social ii aduce pe cei mai multi dintre ei in stare de subdezvoltare economica, sociala si, in special, mentala. Daca pentru ceea ce au trait deja in ultimele doua decenii, cetatenii romani ar fi trebuit sa primeasca, in masa, medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca, societatea si cei care o guverneaza se plaseaza la polul opus. Prin incalcarea constanta a regulilor jocului respectiv a regulilor contractului social, in mod sigur nu pot castiga nici o medalie, dar la fel de sigur scapa de orice sanctiune pentru ca nici o instanta publica nu se pedepseste singura. Cu atat mai mult nu exista nici o sanctiune pentru unele “tratamente” (psiho)sociale aplicate cetatenilor sub pretextul “cererii“ populatiei si al liberatii de expresie. Santajul emotional si explozia de vulgaritate de pe ecranele TV, circul si bestiarul din spatiul politic, talk-show–rile in care marii politicieni si analisti politici dezbat situatia tarii si soarta cetatenilor asezati in jurul unei mese si cu spatele la cei in cauza, sportul transformat intr-o afacere si intr-un prilej de manifestare a violentei, etc. sunt livrate populatiei in doze de-a dreptul toxice. La nivel general ne putem lauda cu faptul ca “economia se dezvolta si devine atractiva“ dar acest succes social are un pret imens la nivel de individ intr-o tara in care cresterea oilor, meseria de tractorist, limbajul agramat si obscen sau apartenenta la structurile Securitatii legitimeaza succesul in afaceri, politica sau cultura. Constatam cu amaraciune ca batranul Freud a avut inca o data dreptate. Civilizatia inseamna nevroza si constatam acest lucru chiar pe pielea noastra. Suntem prizonieri ai paradoxului colectivist conform carui tara o duce bine dar cetatenii ei o duc rau fiind de departe cei mai nefericiti europeni. ( http://www.ziare.com/Romanii_si_bulgarii__cel_mai_nefericiti_europeni-69598.html)
Situatia cetateanului de rand seamana mai degraba cu un mers pe sirma fiind o permanenta oscilatie intre mentinerea pasului pe loc si riscul de a cadea in stare de colaps. Din aceasta perspectiva si dincolo de oferta psihologica pre-existenta, cererea sociala respectiv nevoia de psihologie poate fi abordata intr-un mod mult mai pragmatic si mai util pentru cetateanul care (teoretic) are dreptul sa-si defineasca singur prioritatile. Cu toate ca afirmatia poate scandaliza unele “grupuri obscure de interese” cum le place altora sa creada, cele mai multe din problemele cetateanului nu sunt de natura psihologica (chiar daca in final pot deveni si psihologice) ci sociala. Care ar fi deci “demonii si cosmarurile” care bantuie viata si somnul cetateanului roman? Nu sunt nimic altceva decat problemele cronice ale societatii romanesti a caror nerezolvare si persistenta provoaca adevarate traume sociale si in special individuale.

Diagnosticul

Pentru o radiografie ad-hoc a societatii romanesti actuale si identificarea stadiului de dezvoltare in care se afla aceasta putem folosi un model sintetic -“roata unei dezvoltari durabile”- (http://www.noi-orizonturi.ro/viata/why_viata.asp). Simpla evaluarea a acestor variabile indica faptul ca 5 din cele 7 dimensiuni posibile ale societatii noastre (spiritual-moral, intelectual, social, guvernamental si economic) se afla in realitate intr-un stadiu de dezvoltare incipient ca sa nu-i spunem primitiv. In alti termeni, cetateanul traieste intr-un mediu social ostil, intr-o lume ale carei mecanisme gripate sunt complet inversate in raport cu logica normalitatii.
Un exemplu elocvent este interfata institutionala a statului in raport cu cetatenii. Simpla analiza a ofertei ministerelor pe net ( http://www.cotidianul.ro/index.php?id=9427&art=24945&cHash=4a5618134o ) releva o adevarata “paragina in web a statului“ unde plimbatul si birocratia din spatiul real sunt inlocuite cu _link_-uri catre site-uri inexistente, motoare de cautare nefunctionale si confuzie in constructie. Optimismul social ne cere sa consideram aceasta stare de fapt drept un accident temporar. Dar daca extindem aceeasi analiza la un nivel inferior (“in teritoriu”) descoperim lucruri foarte interesante. Ceea ce la nivel superior poate parea doar un accident se dovedeste a fi in realitate o practica de sistem.
Sa analizam, la intamplare, site-ul unei institutii aparent inofensive cum ar trebui sa fie de exemplu “Casa Judeteana de Pensii Constanta” ( http://cjp-cta.forte.ro/ ).
La o prima analiza, site-ul este impecabil sub raportul elegantei, conciziei si claritatii informatiei oferite. Nu are nici o gresala si poate fi un model pentru multe din site-urile institutiilor “de la centru”. Cetateanul poate citi singur toata legislatia in vigoare care ii este oferita cu generozitate chiar daca nu a intentionat niciodata sa faca acest lucru si nici nu a dorit vreodata sa participe la un concurs pentru a se angaja ca functionar acolo. Straniu este altceva. Cu exceptia numelui directorului, respectiv a unui numar de telefon/fax, toata institutia de pe web seamana cu vitrina luminata si perfect sterila a unui panopticum: este complet impersonala si nu poate fi stabilita comunicarea cu nici un departament. Avem totusi o adnotare sibilinica care merita citata: “Acesta este formularul de contact prin care vizitatorii site-ului pot trimite mesaje catre Casa Judeteana de Pensii. Numai angajatii autorizati (n.n) ai Casei Judetene pot vedea mesajele care au fost trimise”. Adnotarea de mai sus capata sens daca mentionam concluzia unui articol referitor la aceasta institutie: “Pensionarul din armata (n.n.) Oscar Benes, directorul executiv al Casei Judetene de Pensii Constanta a instaurat o dictatura in institutia pe care o conduce.” ( http://ziuact.ro/article.php/oscar_fortareata). Daca doriti cumva sa aflati ce cauta si cum a ajuns un colonel pensionar din armata in fruntea unei institutii de civile respectiv de stat si cu acest profil , raspunsul il puteti banui. Nu stim. Dar putem estima impreuna consecintele daca citim mai jos despre descrierea si functionarea impecabila a mecanismului cinic de spoliere a cetatenilor cu complicitatea tacita a functionarilor statului care pretinde ca le “apara” drepturile:
“La mana avocatilor. O situatie aproape paranormala se petrece cu regularitate in majoritatea cazurilor în care pensionarii care epuizeaza efectiv orice cale de a-si rezolva problemele cu cei de la Casa Judeteana de Pensii, sunt nevoiti sa se adreseze instantelor de judecata. Identic cu cazurile celor care au solicitat aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998, privind acordarea de compensatii pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar, si cei care au de ales calea tribunalelor sunt contactati in mod misterios de avocati ce se ofera sa le rezolve problemele in schimbul unor comsioane consistente. Cum identifica acesti avocati persoanele cu probleme ramane inca un mister legat de secretul informatiei si confidentialitatea datelor din dosarele acelor pensionari. In Constanta exista cateva mii de pensionari care au solicitat in scris celor de la Casa de Pensii recalcularea pensiilor si asta in urma unor erori de calcul initiale. Astfel, unora dintre acestia nu li s-au luat la socoteala lungi perioade de activitate cu toate ca dosarele cuprindeau documente ce atestau acest lucru. Altora le-au fost calculate punctele de pensie in functie de alte repere ce au condus la diminuarea excesiva a pensiilor, etc. Ei bine, acestora si nu numai, Casa de Pensii le-a trimis drept raspuns la petitii, scrisori de tip sablon, cu un continut ambiguu, din care rezulta ca unica solutie de rezolvare a problemelor - instanta de judecata.”
( http://www.dezvaluiri.ro/site/modules.php?name=News&file=article&sid=355 )
Abia acum putem analiza raportul dintre eleganta site-ului web al institutiei si eficienta reala a activitatii ei: “Revoltator este faptul ca indiferent de problemele pe care le au cei care isi pierd timpul, nervii si sanatatea pe holul mic si inghesuit de la parter, in afara de functionarii de la ghisee - si asa depasiti de situatie - nimeni din factorii responsabili ai institutiei nu mai poate fi contactat, toti stand ascunsi in spatele unor usi _meta_lice cu acces pe baza de cartele magnetice.”( http://ziuact.ro/article.php/os). O imagine a “eficientei” institutiei si a tratamentului la care sunt supusi cetatenii poate fi vazuta usor ( http://www.expres.ro/article.php?artid=287092 ) si corelat cu acest fapt putem chiar presupune si modul in care a fost recompensat pentru acesta eficienta conducatorul ei (http://www.expres.ro/comment.php?artid=287092&commentid=393864 )
Acest raport poate fi identificat cu usurinta in aproape toate institutiile publice care adopta la unison un comportament aparte care este un trend la moda in societatea romaneasca si care ar putea fi denumit “sindromul fortaretei”. Semnalele acestui comportament pot fi decelate de la mare distanta incepand cu acel “Permis de libera trecere” de pe unele masini care semnaleaza prin forta lucrurilor numarul la fel de mare de locurilor pe unde este interzisa trecerea, continua cu celebra sintagma “Interzis accesul persoanelor neautorizate” (este exact in_script_ia care se poate vedea si acum pe poarta unui stadion orasenesc din sudul tarii) si se termina cu procesele oculte care se desfasoara in interiorul institutiilor. Desi se hranesc din bani publici, institutiile noastre publice se izoleaza de cetateni prin cateva strategii ultraeficiente specifice cazematelor, buncarelor si reactoarelor nucleare. Primul nivel de securitate este “regulamentul de ordine interioara” (echivalentul usilor _meta_lice si cartelelor magnetice de la intrare) care are rolul de a izola institutiile de mediul social exterior. Al doilea nivel este “programul de audiente“ care descurajeaza eventualele tentative de dialog personalizat in timp real si pregateste terenul pentru teribila strategie a cunctatiei prin care raspunsul si raspunderea devin impersonale cu ajutorul legii si decalate mai intai cu o luna de zile pentru a fi apoi definitiv inmormantate. Al treilea nivel de securitate este “inima reactorului” respectiv instituirea si delimitarea zonei definita prin “strict secret/ strict confidential” care prin acest statut ocult se detaseaza in mod categoric de eventualele pretentii sau curiozitati ale cetatenilor ordinari si muritori si care practic defineste institutia drept stat in stat. Ca de atatea ori la noi, realitate depaseste imaginatia si putem constata usor acest lucru incercand sa intelegem – daca reusim - rationalitatea sociala pentru care in unele cazuri functionarii publici de la noi au CV-urile secretizate (!). Citim uluiti in presa zilelor noastre: “Un alt inalt functionar public important din OPSPI este Robert Neagoe, seful Departamentului Juridic al Oficiului Privatizarii. El a verificat si a avizat legalitatea acestor licitatii, in care mai multi sefi ai sai sunt intr-un potential conflict de interese. Desi si CV-ul sau a fost secretizat, stim ca Robert Neagoe este foarte bine pregatit profesional pentru aceasta activitate ( http://www.evz.ro/article.php?artid=280121 ).
Intrebarea fundamantala dar fara raspuns si care paralizeaza logica este ce poate fi de fapt (strict) secret sau confidential in activitatea unei institutii publice. Se stie numai ca orice semnalare exterioara a deficientelor ei nu conduce la remedierea deficientei ci declanseaza instantaneu o vanatoare de vrajitoare care sa raspunda la intrebarea: “De la cine s-a aflat ?!” pentru a putea fi pedepsit si neutralizat cat mai repede “tradatorul” din interior. Aceasta analiza a mecanismului intern de functionare al unei institutii publice ar putea conduce la ideea greu de acceptat ca cetatenii, in calitatea lor de potentiali beneficiari ai informatiei publice, nu sunt in toate cazurile autorizati sa o obtina. Totusi, noi trebuie sa credem atat in drepturile cetatenilor cat si in suprematia legii.
Revenind la institutia in cauza, am putea spera ca cetatenii dezamagiti de prestatia unei institutii de stat platita tot din banii lor s-ar putea orienta catre serviciile unor asociatii non-guvernamentale. Eroare. Avem si aici o surpriza majora: “Veriga slaba si neajutorata a sistemului o constituie pensionarii care nu provin din categoria celor care si-au desfasurat activitatatea in cadrul Ministerului Apararii sau Ministerului de Interne. Aproximativ tot ce inseamna pensionar care nu a avut de aface cu armata sau politia are probleme cu Casa de Pensii. Paradoxal, interesele pensionarilor care au nevoie de sprijin, sunt aparate de asociatii de pensionari conduse tot de fosti militari sau cadre MI. Tocmai de aceea interesul major al acestei categorii de persoane nu o sa fie aproape niciodata indeplinit atata timp cat parghiile problemei sunt in mainile unor oameni care sunt obisnuiti sa serveasca sistemul. De remarcat este faptul ca fostii militari sau cadre MI beneficiaza de pensii de 10 ori mai mari decat cei care au lucrat în agricultura, invatamint, transporturi navale etc. Tot la fel de paradoxal este si faptul ca tot fostii militari sau cadre MI se inghesuie la recalcularile pensiilor, dosarele acestora avand cum ne-am obisnuit, prioritate.“ ( http://www.dezvaluiri.ro/site/modules.php?name=News&file=article&sid=355 )
Analiza interfetei institutionale poate releva asemenea surprize in cele mai neasteptate domenii. Cele mai multe au fost, sunt conduse sau au in conducere militari (un exemplu este Casa Natioanala a Asigurarilor de Sanatate pana nu demult condusa de un general) si in aproape toate ne lovim de securisti. Ceea ce am identificat in Constanta la pensionari putem identifica la fel de usor in Vrancea dar exact unde nu ne-am astepta . La copii. Citim cu resemnare in presa zilelor noastre: “RECICLARE. In urma unei hotarari a Consiliului Judetean Vrancea, Directia pentru Protectia Copilului este condusa de Toader Ghetu, nimeni altul decat un fost colonel de Securitate, responsabil cu "politicii". Pana in decembrie 1989, Ghetu s-a ocupat de urmarirea oamenilor de cultura din Vrancea, dar si de filarea fostilor membri ai partidelor istorice. Fostul securist, ajuns protector al copiilor, crede ca fostul sau serviciu din perioada comunista nu si-a pus amprenta pe modul în care îsi îndeplineste sarcinile de sef al Protectiei Copilului. "Au fost securisti fara inima si securisti cu suflet. Eu ma consider ca fac parte din cea de a doua categorie. Am iubit copiii chiar si atunci cand purtam uniforma Securitatii", a declarat Ghetu. Inainte de numirea în actuala functie, Toader Ghetu a fost secretarul Consiliului Judetean Vrancea si a condus Comisia pentru Drepturile Omului din cadrul institutiei mai sus amintite.”( http://www.infonews.ro/article42721.html)
Daca doriti cumva sa aflati ce cauta si cum a ajuns un colonel de Securitate responsabil cu “politicii”, mai intai directorul Comisiei pentru Drepturile Omului dintr-un judet si ulterior directorul Directiei pentru Protectia Copilului din acelasi judet, cand sunt atatia tineri capabili in domeniu absolventi de facultate si cunoscatori de limbi straine care vor sa ocupe un loc de munca si care in mod paradoxal nu reusesc sa faca fata cerintelor unor concursuri pe care le ocupa intotdeauna numai persoanele “abilitate”, raspunsul este la fel de sec. Nu stim. La fel cum nu stim pe ce criterii morale si profesionale, universitari din Constanta au propus si ales drept presedinte al Colegiului Psihologilor din Constanta pe Ilie Anghel Gradinaru, ofiter de Securitate (“e baiat bun, noi l-am pus“ – am citat un asemenea universitar) care dupa alegere a stabilit sediul Colegiului din zona in propria lui firma. Mai mult, daca analizati cine sunt membrii fondatori ai Centrului de Explorare a Visurilor Bucuresti ( http://www.explorarea-visurilor.ro/Membri.htm), veti descoperi din intamplare, nu numai un absolvent de psihosociologie al Institutului National de Informatii (Ovidiu Brazdau) cu preocupari transpersonale dar si pe acelasi ofiter de Securitate de la Constanta care si-a castigat in acest mod democratic si dreptul de a psihanaliza visurile cetatenilor carora cu ceva timp inainte le supraveghea prin fisa postului numai ideile in spatiul politic, respectiv comportamentul in spatiul social.
Prin acest mecanism social pervers desprins parca din logica reeducarii de la Pitesti, cetatenii striviti deja in trecut de megamasina sociala a sistemului totalitar, sunt trimisi acum in penitenta sa-si solicite drepturile exact la cei care au condus aceasta operatiune si care in mod visceral neaga incalcarea lor pentru ca in caz contrar ar trebui sa-si recunoasca propria culpabilitate. Nici nu au de ce din moment ce megamasina sociala merge inca bine mersi si ca de obicei impotriva cetatenilor. Daca vreti sa aflati cum functioneaza si acum, raspunsul este o intrebare uluitoare lasata fara raspuns chiar in Comisia care raspundea de domeniul intrebarii la care “distinsii invitati“ care aveau datoria sa o onoreze: “Ín continuare, dl. dep.dr. Ovidiu Branzan, vicepresedintele comisiei intreaba pe distinsii invitati de ce persoanele cu handicap ireversibil ( n.n.) sunt obligate ca, in fiecare an, sa se prezinte in fiecare an la comisiile de expertiza .” (http://www.cdep.ro/comisii/sanatate/pdf/2003/pv030405.pdf.) In aceste conditii putem realiza cat de utopice – aproape extraterestre - par deocamdata unele programe sociale ca cele prezentate mai jos al caror scop principal este influentarea atitudinilor si abilitatilor tinerilor si dezvoltarea valori morale precum solidaritatea, compasiunea si increderea.

Utopia

Daca ceea ce veti cititi in continuare va uimeste sau va incanta, meritul este in principal al unui cetatean american. Licentiat in filozofie peste ocean si sfidand toate prejudecatile nostre, Dana Bates ne propune de la Lupeni si, aici si acum, o alta abordare a realitatii complet diferita de ceea ce redau filmele de duzina “made in USA” si proiectate pe ecranele posturilor TV de la noi drept mentalitate americana. Pentru multi dintre noi cea ce propune tanarul entuziast echivaleaza cu un dus rece: “O noua generatie isi ia noi angajamente “; “Vreau sa particip la o imbunatatire continua si sa lupt impotriva coruptiei“; “Ma angajez: “Sa respect oamenii, natura si lucrurile“; “Sa-mi asum responsabilitatea si sa nu dau vina pe altii“; “Sa urmez Regula de Aur: poarta-te cu ceilalti cum ar dori sa se poarte ei cu tine“; “Sa nu fiu indiferent “; “Sa fiu cinstit”; “Sa ma gandesc inainte de a actiona”; “ Sa caut critica constructiva”; “Sa nu mint, sa nu insel, sa nu fur“; “Sa particip activ la schimbarile in bine“. (http://www.noi-orizonturi.ro/viata/commitment.asp )
In mod evident abordarea si rezolvarea acestor probleme necesita o alta mentalitate care ar putea schimba complet si perspectiva asupra problemelor, dar aceasta mentalitate este inca o rara avis in spatiul nostru social. Mai jos vom intelege si de ce.

Tragedia

Elementele care definesc drama poporului roman pot fi decodate usor printr-o grila implicit psihologica, propusa de domnul Dana Bates. Aceasta grila, desi nu acopera in totalitate experimentele psihosociale la care a fost supus cu sadism poporul roman (Pitesti, Laborator 66, Revolutia, Mineriadele, Caritas-urile, etc.) identifica corect stadiul de dezvoltare sociala in care ne aflam si cauzele profunde ale raului care ne macina inca: “Capitalul social cuprinde obiceiurile si valorile care fac posibile încrederea si cooperarea. Cei 40 de ani de comunism au subminat drastic capitalul social prin distrugerea intentionata a încrederii interpersonale, a capacitatii de organizare si a valorilor morale si civice care înlesnesc cooperarea. Una dintre principalele strategii de dominare totala ale regimului comunist a fost fragmentarea societatii prin prezenta neîncrederii la toate nivelurile ei, ceea ce face imposibila organizarea sociala spontana (afectând societatea civila si productivitatea economica). Asa cum Vaclav Havel afirma, "Fara existenta unor valori si datorii morale comune si adânc înradacinate, nici legea, nici guvernarea democratica si nici economia de piata nu vor putea functiona corespunzator.”; “… un studiu despre valorile societatii în lume plasa România la coada tuturor tarilor europene în ceea ce priveste încrederea interpersonala. Suspiciunea este boala nationala a României. Bazele suspiciunii între oameni sunt prea adesea confirmate de persistenta intentiilor de acaparare. Suspiciunea si lipsa valorilor împiedica dezvoltarea aptitudinilor morale si sociale pe care se bazeaza capacitatea de organizare. Acest lucru este important pentru ca s-a demonstrat ca nivelul de încredere, respect si responsabilitate într-o societate determina atât buna functionare a economiei, cât si eficienta democratiei.” ( http://www.noi-orizonturi.ro/viata/why_viata.asp )

Dilema

Drama societatii romanesti a fost este si ramane inca una mioritica. Pe de o parte cetatenii sunt agresati pe toate variabilele spatiului social incepand cu unele reglementari care sunt facute parca in ciuda logicii si “a rebours” in raport cu tendintele societatii sau opiniile cetatenilor si terminand cu agresiunile punctuale si cotidiene care parca nu se mai termina. Foarte recent mass-media de la noi a decris cazul tragic al unei tinere de 16 ani care insarcinata fiind, si in acelasi timp mama unui copil de un an, a fost practic sectionata lent de liftul impersonal al unui spital din Bucuresti sub ochii si urletele de groaza a trei persoane (http://www.evz.ro/article.php?artid=295463 ).
Ati intuit exact. Ca de obicei, si in mod oficial, nimeni nu este de vina si orice instanta implicata afirma ca nu e problema ei daca nu cumva cel care o reprezinta tranteste pur si simplu telefonul la prima intrebare pe care o primeste. Asa cum avem coruptie fara corupti, cum am avut crime fara criminali, avem si morti prin legile hazardului social intr-o tara in care responsabilitatea legala, civila si penala este aleatorie din moment ce trimite in inchisoare o femeie de 80 de ani pentru neplata unei facturi electrice dar lasa in libertate un om care a omorat alti 5 (am citat cazuri relatate in presa ultimilor ani).
Dincolo de hazard, ramane evidenta o practica de sistem prin care cetateanul este sicant constant si in temeiul legii. Sa ne gandim numai la maniera aparte in care au loc examinarile auto care ofera Politiei o ocazie permanenta de a califica cetatenii drept rau-intentionati sau incapabili sa invete dar fara sa explice de ce acelasi gen de examen este promovat intr-o maniera paranormala inclusiv de alti cetateni care nu stiu nici macar sa scrie si sa citeasca (“Ei trebuie numai sa recunoasca semnele, altfel ar fi discriminare” – am citat din memorie punctul de vedere al unui general care a condus aceasta structura). Pe de alta parte, la nivel general, justitia face cu ochiul in mod complice agresorilor personali sau impersonali, ii mangaie parinteste pe cap si ii duce din nou la linia de start. O reactie individuala extrema fata de o asemenea situatie stranie relata in mass-media de la noi (aruncarea unei paciente de 17 ani pe fereastra de la etaj de catre chirurgul ei care a violat-o in prealabil chiar in casa lui unde o chemase pentru indeplinirea actului medical ?!) reda o perceptie cinica asupra functionarii mecanismelor sociale (in special justitia) dar si o stare de spirit care nu mai necesita alte comentarii: “incredibil alice (r.....k@gmail.com), 2007-03-02 00:05:49
Toata situatia asta este absurda, jenanta si cred ca dezvaluie multe despre felul in care functioneaza justitia in tara asta. Este incredibil cum un suspect de tentativa de omor poate fi eliberat pe motiv ca declaratia lui "nu coincide" cu cea a victimei. Normal ca nu coincide cu declaratia fetei, doar nu e tampit sa spuna ca a impins-o pe fereastra si sa se incrimineze singur! Anyway...perversi si violatori din toata lumea, uniti-va! Si veniti in Romania, ca la noi trebuie sa ai tone de martori, vanatai si coaste rupte (dar sa te fereasca Sfantu' sa cazi de la balcon intre timp...) si un suspect mai tampitel asa de genul lui, a carui declaratie SA COINCIDA cu a ta, ca sa fii macar BAGATA IN SEAMA de autoritati cand vine vorba de viol. Tara de idioti ”(http://www.evz.ro/comment.php?artid=294398&commentid=463995)
Psihologia si psihologii participa din plin si legal la aceasta ofensiva prin care oalele sparte le plateste tot cetateanul ordinar (angajat, profesor, sofer amator) care, ca potential infractor, trebuie examinat in mod obligatoriu si legal cat timp NU face nimic. Si pe deasupra, ca tot am intrat in Europa, il mai tranteste pe acelasi cetatean si pe canapeaua psihanalistului. In schimb, daca cetateanul nu are de lucru si devine infractor, nu-l mai examineaza obligatoriu nimeni pentru ca beneficiaza de toate drepturile deoarece asupra lui actioneaza prezumtia de nevinovatie.

Concluziile

Caracteristica generala a societatii romanesti ramane inca inexistenta memoriei sociale generata prin absenta cronica a feed-back-ului la nivel spiritual-moral, intelectual, social, guvernamental si economic cu consecinte dramatice in plan social si psihologic. Asa se explica de ce cvasi-totalitatea proiectelor lansate cu surle si tambite in spatiul social si fluturate cu tupeu prin fata ochilor cetateanului are o traiectorie devenita clasica. Mai intai se lanseaza o idee generoasa uneori chiar cu bani europeni. Ideea generoasa capteaza apoi mintea, sufletul, energia si, uneori, chiar banii cetatenilor cinstiti si naivi care sunt indemnati intr-o forma sau alta sa investeasca in blana ursului din padure si “sa doarma linistiti”. Finalul este de cele mai multe ori de tip balcanic. Totul se termina in coada de peste sau pur si simplu unde a inceput - adica pe hartie - si mai apoi in buzunarele goale ale cetatenilor care fluiera constant a paguba intr-o tara a agresiunilor impersonale in care romanii ori sufera de halucinatii colective ori isi trag palme singuri din moment ce nu poate fi gasit niciodata un vinovat pentru situatiile in care se trezesc, mereu, prea tarziu. Daca se mai pot trezi. Pe tot acest parcurs ramane intrebarea care este rolul si care sunt limitele interventiei psihologice daca ne gandim numai la faptul ca mai mult de o jumatate de secol nici o instanta sociala de la noi nu a auzit vreodata strigatele disperate de ajutor ale cetatenilor dar acum, absolute toate, intr-un mod dezinteresat si altruist, si-au adus brusc aminte de ei, de sufletul, de interesele si de buzunarul lor. Psihologia nu face exceptie. O lunga perioada de timp a jucat rolul “neutralitatii stiintei” avand ochii si urechile acoperite la tot ceea ce tinea de om si de societate. Acum, cu toate ca niciodata nu si-a facut curat in propria ograda, sub umbrela legii si in spatele Colegiului Psihologilor, a asimilat cu entuziasm in mijlocul ei tot ceea ce ii poate distruge orice credibilitate si in acelasi timp a blocat cu ajutorul legii accesul tinerei generatii la exercitarea profesiei.
Daca in 1990 mi-ar fi prezis cineva ca psihologii din care am facut parte in judetul Constanta vor fi condusi (legal) dupa 2005 de un Colegiu format mai mult de jumatate din militari, ca vor avea in frunte un ofiter de Securitate ales drept presedinte si ca primii 40 de psihologi atestati in acelasi judet vor fi tot militari m-as fi gandit cel mai probabil la faptul ca a avut loc din nou o lovitura de stat pentru ca nu mi-as fi putut imagina vreodata ca vom deveni (psihologi) europeni sub conducerea inteleapta a militarilor si securistilor. Lovitura de stat nu a avut loc, Romania a intrat deja in Uniunea Europeana, dar psihologii inca mai cauta o Europa care de fapt nu s-a clintit de la locul ei. Batrana Europa nu are nici o vina. Este dreptul ei sa nu accepte decalajul intre vorbe si fapte. Poate ca si cei mai multi dintre psihologi (apropo de prezumtia de nevinovatie), sunt in aceeasi situatie. Atunci, in buna traditie a calamburului romanesc, nu ne ramane decat sa formulam intrebarea triviala dar atat de frecventa in mass-media romaneasca din ultima perioada: “Care-i problema ?!”. Intr-o societate a indiferentei care poate ucide legal si la nivel general, nu mai exista de fapt nici o problema. Cu toate ca fiecare se afla in fata propriei constiinte, exista altii care s-au asezat in fata constiintei tuturor


Publicat in :

ALTERNATIVA - THE ALTERNATIVE - ( Canada)
www.alternativaonline.ca/Teze%20si%20antiteze0704.html - 36k -

Asymetria. Asymetria - Revue roumaine de culture, critique et imagination (Paris)
www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=361 - 57k -

Revista AGERO - Stuttgart Germania)
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Psihologia%20si%20societatea%20romanesca%20de%20Sergiu%20Simion.htm

Grupul Independent pentru Democratie, Romania
http://www.gid-romania.com/IndexSections.asp?SID=74

Altermedia, Romania
http://ro.altermedia.info/familiesocietate/psihologia-si-societatea-romaneasca_6779.html


Civicnet - Piata Universitatii
www.civicnet.info/Procesulcomunismului.asp?ID=74 - 66k -


_link_-uri

NEXUS – NEW TIME MAGAZINE
http://www.nexusmagazine.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=17122&Itemid=41

http://www.zewol.net/blog/vrancea

( Comentarii de la cititori in revista Agero :

"Formular: Părerea

7. Textul mesajului Dvs.: Stiam si noi ca merg lucrurile foarte prost la "Casa de Pensii " de cand s-a schimbat conducerea si a venit un cadru militar. Direct sau indirect am fost afectati de o alocatie, o recalculare , o nedreptate si ni s-a spus sa avem rabdare ca se restructureaza spre bine...! Sunt insa revoltata de ceea ce dezvaluiti despre acreditarea psihologica. Stiam ca pe plan local dinozaurii ocupa functiile cheie, s-a auzit chiar ca ar trebui sa stai pe langa unul vreo 3 ani sa cotizezi vreo 8 000 Euro sa prinzi ceva cat de cat bunicel. In schimb, credeam ca distinsul domn acreditator e o somitate desemnata de Bucuresti in urma meritelor profesionale. Logica mecanismelor va da dreptate si noi muream murdari si prosti. Va multumesc pentru informatii. Sunt linistita acum ca sunt un prost mai putin si voi transmite articolul dumneavoastra tuturor psihologilor din Constanta." )

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Psihologia%20si%20societatea%20romanesca%20de%20Sergiu%20Simion.htm

Publicat la 22 aprilie 2007. Preluat de pe blogul autorului
http://sergiusimion.blogspot.com/2007/04/psihologia-si-societatea-romaneasca_22.html

Articolul poate fi descarcat in format pdf de aici:
http://www.psihologiaonline.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=63

.
 
Report to moderator   Logged Logged  
 
Last Edit: 2008/06/28 16:34 By admin_po.
  The administrator has disabled public write access.
#397
focus (Visitor)
The twilight samurai
Junior Boarder
Posts: 27
graphgraph
User Offline Click here to see the profile of this user
Gender: Male Birthdate: 1967-03-28
Re:Psihologia si societatea romaneasca 8 Years, 3 Months ago Karma: 0  
De la un timp primesc tot felul de emailuri privind solicitari de posturi etc.
Dar iata ultima chestie primita de la un/o necunoscut/a:
"Ma numesc M,am 22 de ani,sunt studenta ultimul an la facultatea de psihologie,iar de 4 ani de la decesul bunicii mele,sufar de atacuri de panica cu agorafobie.Am urmat si urmez un tratament medicamentos cu Seroxat.De putin timp am hotarat sa marg la terapeut.Acel terapeut mi-a spus urmatoarele lucruri:de la un simplu dus,un strop de apa pe piele,parul ud pe piele,daca sunt alergica la veninul albinelor/viespilor,daca ma imbolnavesc de pneumonie,la schimbarile climatice,sau daca(sa dau un exemplu)fac un dus si iesind de la dus temperatura din restul camerelor este mai mica si invers sau mai ales daca vad pe strada,in viata sau la televizor ceva care sa ma socheze,atacurile de panica pot duce la DECES.Intrebarea este:este adevarata ca unul sau mai multe din cazurile descrise mai sus duc la deces?Mi s-a mai spus ca si la o reactie euforica poti murii....si acest lucru este adevarat?Este adevarat ca daca crezi ca cineva o sa-ti puna in bautura sau mancare substante toxice,nocive chiar din cauza aceasta o sa mori?Va multumesc"

Care este cheia?
Hmmm
 
Report to moderator   Logged Logged  
  The administrator has disabled public write access.
#398
Lucian A (User)
Expert Boarder
Posts: 88
graphgraph
User Offline Click here to see the profile of this user
Re:Psihologia si societatea romaneasca 8 Years, 3 Months ago Karma: 0  
Nu sunt eu specialist in psihopatologie, dar terapeutul ala cred ca trebuia sa viziteze el un psihiatru sau ceva. Pe de alta parte fata aia degeaba a ajuns in ultimul an la psihologie ... adica, mai exista internet, mai sunt carti, te mai documentezi si singur ...
 
Report to moderator   Logged Logged  
  The administrator has disabled public write access.
Go to top Post Reply
Powered by FireBoardget the latest posts directly to your desktop
Psihologie