O alta problema care as vrea sa fie discutata este “invazia” de conferinte. Cel putin asta este impresia mea. Cred ca a inceput sa devina un fel de afacere organizarea de conferinte. Asta pentru ca onoratul colegiu a adoptat moda creditelor. Drept urmare, existind o cerere pentru credite, a aparut si oferta corespunzatoare de conferinte, care sa satisfaca cererea. Si in goana dupa participanti se renunta de multe ori la calitatea stiintifica, care trece pe planul doi. Pentru ca la o adica ne putem pune intrebarea: citi din cei care vin la conferinte vin pentru a afla lucruri noi, pentru a se informa, si citi vin doar ca sa-si faca norma de credite? Pentru ca pare sa existe o anumita tendinta de a se crea un fel de troc: bani contra credite. Asta in conditiile in care aceste credite se acorda destul de usor, si de ce sa nu o spunem, am avut ocazia sa vad ca uneori nu este necesara nici macar participarea – se dadeau diplome la cei care erau inscrisi. Asa ca daca vrei sa obtii credite, te inscrii, platesti taxele, si daca stii pe cineva care merge acolo il rogi sa-ti aduca diplomele. Simplu si eficient. Numai ca se merge pe o panta periculoasa as zice. Ma gindesc ca in citriva ani, daca se merge asa, se vor putea lua credite online, platind cu cardul