|
CATEVA CUVINTE DESPRE FERICIRE
Mikhail Aivanov
Cineva zice: "Sunt fericit - pentru ca...". Ei bine, simplul fapt ca da o cauza fericirii sale este dovada ca nu poseda adevarata fericire. Caci adevarata fericire este o fericire fara cauza. Da, sunteti fericiti si nu stiti de ce. Gasiti ca e minunat sa traiti, sa respirati, sa mancati, sa vorbiti, si nu stiti de ce. Nimic nu v-a adus-o: nici vreo mostenire, nici vreun cadou, nici o femeie frumoasa. Suneti fericiti pentru ca este ceva ce vine sa se adauge de sus, un element spiriual care nu vine nicidecum de la voi insiva, precum o apa care curge din cer. Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legata de posesiuni: de case, de bani, de decoratii slavitoare, sau de femei ori copii. Nu, adevarata fericire nu depinde de nici un obiect, de nici o posesiune - ea vine de sus, si veti fi uimiti sa descoperiti in voi insiva, neindoios, aceasta minunata stare de constiinta. Va stapaneste si nici macar nu stiti de ce. Iata adevarata fericire.
Veti fi uimiti, dragii mei frati si surori, daca va voi spune ca, pentru prima data, eu nu sunt de acord cu aceasta pagina ce tocmai s-a citit. Da, nimic nu e adevarat, totul e mincinos. Si v-o voi dovedi. Veti vedea atunci: cine a scris aceasta pagina ? Nu stiu - un om bun de nu stiu unde. Daca-l voi intalni, va petrece un sfert de ora..., un sfert de ora foarte neplacuta.
Si cum imi place mult, foarte mult, sa am intotdeauna subiecte, cuvinte, probleme, intrebari la care toata lumea se gandeste si le cunoaste, le intelege, va arat ca nu s-a ajuns inca a fi bine intelese - cum ar fi cu privire la libertate, cu privire la pace, cu privire la unitate, cu privire la iubire, si cu privire la multe alte subiecte (asupra inteligentei, de asemenea) v-am aratat ca lucrurile sunt intelese de o maniera care nu e intru totul veridica. Pentru ca lingvistii si oamenii eruditi au determinat, au prezentat lucrurile, le-au definit de o anume maniera, si toata lumea merge pe directiile date de ei. Asta nu inseamna, bineinteles, ca ei s-au inselat tot timpul. Nu, insa ei nu au avut inca acest punct de vedere intiatic!... Si cum ei vedeau lucrurile in planul fizic, cu cele cinci simturi si cu intelectul, care era supus, ascultator, care se inclina dupa ceea ce simtea, dupa ce vedea, dupa ceea ce auzea, ei bine, astfel ei au determinat multe lucruri dupa un intelect comun, un pic limitat si aproape orb. Eu insa, va prezint intotdeauna lucrurile dintr-un alt punct de vedere.
Primul punct de vedere e cel geocentric. Pentru ca suntem pe pamant, suntem obligati sa privim lucrurile si din punctul de vedere al pamantului. Asa se face ca v-am repetat de mai multe ori: vedem soarele deplasandu-se, stelele toate, luna de asemenea. Asta pentru ca ne aflam in planul geocentric. Deci, totul e veridic, toate sunt asa cum le vedem. Dar, daca ne deplasam, pentru a cunoste realitatea, adevarata realitate (si eu v-am spus intotdeauna, si am insistat, sa va deplasati intotdeauna, sa mergeti si mai sus, pe un munte, ca sa vedeti lucrurile si de la inaltime si veti vedea lucrurile altfel; totul e diferit); astfel, va spuneam ca daca veti merge pe soare si veti prive lucrurile de acolo, veti vedea ca totul e diferit: pammantul e cel care se roteste - si asta e de asemeni adevarat. Da, e un alt adevar. Deci, si eu fac asta fara incetare. Suntreti deja atat de obisnuiti - in limbaj, in activitatile voastre, in felul vostru de a vedea, de a gandi si de a crede - cu toate cele ale voastre incat simtiti ca sunteti in adevar, in perfectiune; si suneti atat de increzatori in voi insiva, deasupra oricui, dispretuitori, distannti, judecandu-i pe ceilalti. Dar, de cate ori dup-aceea nu v-ati inselat?...
Acum, sa venim acum catre cuvantul «fericire».
Ah... Toata lumea gandeste ca stie ce inseamna sa fii fericitt. Dar eu va voi arata ca nu toate cele ce se gandesc si se spun despre fericire sunt intru totul corecte si exacte.
Sa luam, spre exmplu, pe cineva care a mancat bine. El spune "O, ce fericit sunt ca am mancat..." de exemplu ... , in fine: ceea ce v-ar placea. Sau, la fel, pentru ca ar fi baut ceea ce i-ar fi placut. Ooo!... a fost de trei ori fericit cu o femeie - si, pentru ca zice "de trei ori", e fericit. Deci primeste apoi o mostenire, un cadou, copii, si e intotdeauna fericit. Dar cum sa fie asa ? Caci aceasta fericire nu dureaza vesnic! E pentru moment, pentru cateva minute, pentru cateva ore sau pentru cateva zile - dar nu e vesnica. Fericirea aceasa nu dureaza. Asta o stie toata lumea. Dar de ce zice atunci: "Sunt fericit"? Pentru ca nu stie ce e fericirea, adevarata fericire. Astfel, de cum veti avea o senzatie ce va permie sa va bucurati un pic, sa va destindeti un pic, sa va simtiti mai bine, sa nu mai aveti dureri, suferinte etc., va sintiti fericiti. Deci, nu exista o idee clara a ceea ce este fericirea.
Acum insa, va voi explica, si veti vedea si voi insiva, si veti constata ca nu stiati ce este adevarata fericire. Da, da: ati confundat fericirea cu o senzatie.
Dar, in aceasta pagina, de ce nu e totul corect? - caci veti vedea ca lucrurile nu sunt intru totul corecte. Insa pentru ca nu am mult timp la dispozitie, voi spune doar cateva lucruri, care poate nu sunt nici ele intru totul clare si definitive, dar care pot multumi niste oameni obisnuiti.
Deci, este totusi ceva care nu e suficient de bine explicat: e un element care vine de foarte de sus. Da. Si-atunci cand ai acest element esti foarte fericit fara sa stii de ce. Mergi, canti, dansezi, dar nu ai primit nimic - nici cadou, nici bani, si nici nimic altceva de genul asta. Sunt momente de felul acesta in timpul unei zile cand esti fericit. Si-acum, cand voi incepe sa va explic ce este fericirea, trebuie sa intelegeti ca fericirea nu este un lucru ca acesta: sa tai o bucata dintr-un... furnizor, sau sa ceri: "Dati-mi 1 kg de fericire". Fericirea este deci o stare de constiinta, in care cunosti o pace, o armonie pe care, pentru moment, nici un element nu o deranjeaza, nu o umbreste si nu o perturba. Asta poate dura um moment; asta poate dura si mai mult, dar ceea ce e mai important este aceea ca ea e o stare de constiinta de o negraita armonie intre toate elementele fiintei umane: intre gandire, sentimente, vointa, chiar cu corpul fizic, cu stomacul, cu plamanii, cu creierul.
Aaa..., deci fericirea e o stare de constiinta. Si chiar o stare a constiintei pe care o putem provoca in diferite feluri: chiar prin droguri, prin bautura, prin tot felul de lucruri, sau prin privire, sau prin muzica, prin sarituri, prin relatii sexuale. Poate fi deci provocata, dar aceasta fericire nu este adevarata - e inselatoare, e doar pentru moment. Si tot ceea ce e pasager, tot ceea ce nu dureaza multa vreme si etern nu este veridic. Iata acum criteriul pe care vi-l dau: trebuie sa stiti ca tot ceea ce nu este durabil nu este veridic.
Sa luam un exemplu. Au fost oameni in viata mea care ma iubeau, ma iubeau mult; si o aratau: erau gata - oho! - sa se arunce-n foc; o credeau, o aratau si erau absolut convinsi. Eu, insa, nu eram atat de convins. Pentru ca eu ziceam: Vreau sa vad cat timp va dura. Si n-a durat... Ba, mai mult chiar, adesea s-a schimbat in contrariul: ura, razbunarea. De ce ? Pentru ca oamenii nu prea stiu ei cum se transforma lucrurile dintr-unul in altul. Eu, insa, am studiat acestea. Deci, cand cineva este inflacarat foarte, si-mi arata ca e gata sa faca lucruri formidabile, eu reflectez. Cred, bineinteles: pentru moment, pentru un anumit timp, da. Dar pentru mine ceea ce conteaza este sa fie durabil. Ei bine, sunt altii care nu se manifesta si nu se arata atata, dar la ei se gaseste o dragoste care dureaza toata viata. Si iata cum, dup-aceea, eu sunt absolut convins, absolut invins - pentru ca e durabil. Luati deci aceasta ca si criteriu.
Priviti acum cate vi se explica. Daca veti cauta prin memorie, in amintirile voastre, in trecutul vostru, veti constata ca - din nefericire - s-au produs si lucruri ca acesta: v-ati lasat luati de val, ati sacrificat totul, ati dat totul, pentru ca mai apoi sa cadeti intr-o adanca tristete si amaraciune. De ce ? Pentru ca nu prea se cunosc aceste lucruri, pentru ca oamenii nu au un criteriu. Asa se face ca oamenii se pot insela: Un baiat e indragostit de o fata. Ei bine, el ii vorbeste si ii scrie entuziast, ii prezinta lucrurile cum ca toata viata si in eternitate o va iubi etc. Iar biata fata, saraca, bineinteles ca ea, neavand criterii, il crede si il urmeaza. Dar, la un moment dat ei sucomba, caci el incepe s-o snopeasca in bataie. Si-atunci se separa, se despart etc. De ce ? Pentru ca a fost lipsita de anumite criterii - caci nu a gasit aceste criterii in lumea obisnuita. Pentru ca lumea obisnuita nu are aceste lucruri - lumea obiisnuita se inseala fara incetare. Aaa..., ar fi trebuit ca ea sa vina intr-o scoala initiatica, in care sa invete multe lucruri, care-i lipsesc. Dar micile placceri, micile "ghili-ghili"-uri sunt mai importante. In vreme ce o scoala, a, nu!, asta nu: e obositor, e plictisitor, e... Si-atunci, asta nu place de loc.
Dar, ziceam mai-nainte, pentru ce toate acestea ? Foarte simplu: pentru ca trebuie [il doit, fr.] ca cineva sa sufere. Trebuie sa sufere. Pentru aceasta, cine gandeste asa, cine actioneaza asa e obligat sa treaca prin suferinte. Da...
Acum, sa revenim din nou catre fericire. V-am vorbit deja despre legea afinitatii. Veti vedea ca ceea ce urmeaza sa va revelez este foarte stiintific - e bazat pe legi imuabile, pe care oricine poate sa le cunoasca; e bazat pe afinitate.
Ce este afinitatea?
Afinitatea este a trai un unison - un trup, o fiinta, o creatura -, de a trai la unison unul cu altul; de a face schimburi, de a intelege, de a se uni, de a se amesteca, adica: de a vibra la unison, de a avea o afinitate spre a putea fi impreuna.
Si-acum, putem vedea aceasta in toate domeniile. Dar in toate domeniile! Si asta este foarte important, joaca un rol foarte important: aceasta va poate duce in timp la regiuni miult mai indepartate si mai dificil de inteles.
Mai intai de toate, stiind aceasta, ehei..., asta explica pentru ce criminalii se cauta, se regasesc, se pun in coniventa, se aduna impreuna, se pun de acord si fac lucruri criminale. Iar oamenii virtuosi au si ei o afinittatte intre ei, adica de a se aduna, de a se cauta, de a face ceva impreuna.
Deci: cei care au iubire, au o afinitate cu toti cei care au si ei iubire; cei care au puritate sunt in afinitate cu toate creaturile din uivers care au puritate; si la fel se intampla cu toate celelalte; dar cu toate celelalte! Insa asta ar fi prea lung de explicat. Puteti insa sa o faceti voi insiva.
Si-atunci, cum mai ramane cu fericirea? Aaa..., acestea ne vor ajuta sa intelegem.
Pentru a avea aceasta fericire pe care noi o cautam - care e durabila - trebuie sa cautam si sa ne legam de acele creaturi care au ele insele, fara incetare, aceasta fericire.
Si care sunt acele creaturi care au neintrerupt aceasta fericire? - Sunt creaturile care nu prea sunt pe pamant... Pentru ca, asta e, pamantul e un loc unde totul e variabil, nimic nu e stabil.
Acum, pentru a intra in acest domeniu al stabilitatii si invariabilitatii lucrurilor ce dureaza vesnic, trebuie sa ne legam cu aceste creatruri care sunt eterne. Si vom vedea acum, inaintand in cautarile noastre, vom afla ca, incepand cu marii maestrii - ei au fericirea, dar adesea de o maniera nu intru totul stabila, pentru ca ei sunt totusi pe pamant, ei au totusi relatii cu oamenii, si adesea oamenii le aduc multa tristete, multa suparare, multe greutati, si, din timp in timp, ei simt aceste greutati, aceste maladii, aceste tristeti (bineinteles insa ca ei pot remedia aceasta stare, pot sa se debaraseze complet si sa reintre in aceasta fericire pe care ei au aflat-o, si care stiu pe ce anujme se bazeaza) -, incepand deci cu ingerii fericirea e stabila. Ingerii, care traiesc in fericire, nu cunosc suferinta, necazurile, tristetea. Iata niste lucruri pe care nici chiar crestinii nu le stiu: ingerii sunt creaturi care nu cunosc suferinta. Ei sunt pregatiti de o asa maniera cu puritatea, incat nu cunosc durerile si suferintele, chiar daca adesea unii reclama, cer mai-marelui lor din cer sa se reincarneze, ca sa cunoasca si ei ce inseamna lumea oamenilor. Si astfel, pe pamant, incep si ei sa simta suferinta, durerea... In vreme ce, mergand mai departe, cu arhanghelii si cu domniile starea de fericire creste din ce in ce mai mult, se intensifica pana chiar la acel grad la care ea nu mai poate fi suportata. Au fost totusi sfinti, profeti, initiati care au cazut in extaz. Eee..., asta facea ca totul sa straluceasca orbitor; era nespus de dificil de suportat aceasta stare de extaz: totul era stralucitor inlauntru, totul vibra la unison cu cerul - chiar sangerau, plangeau, cadeau la pammant, intr-atat era de insuportabila fericirea.
Si chiar, va spuneam odata mai demult, ei bine fratii mei si surorile mele, va spuneam: cunoasteti suferinta, cunoasteti durerile, tristetile, angoasele, bolile, necazurile; dar nu sunteti inca pregatiti pentru fericire. La orice nefericire, veti rezista. Ce ti-e si cu fiinta umana! Insa oamenii nu sunt pregatiti sa reziste bucuriei si fericirii!... De ce? - Pentru ca n-au avut prilejul sa se aclimatizeze, sa se intareasca, sa se faca rezistenti; astfel ca, daca ar fi sa le vina odata o bucurie sau o fericire de felul acesta, ei ar putea chiar si muri. Iata, va voi da un exemplu: cate mame carora li s-a spus ca si-au pierdut copiii in timpul razboiului, si care plangeau si erau nefericite, nu au murit cand au aflat ca fiii lor era totusi in viata?! Da. Pentru aceasta, in astfel de cazuri, cei care cunosc oamenii, le pregatesc spunandu-le tot felul de povesti: ca de fapt n-a murit; ca ar mai fi ceva vesti de la el; ca-i ranit; ca-i pe moarte etc. - ca sa le pregateasca, pentru ca la sfarsit, dupa ce lucrurile se limpezesc, ea sa nu moara. Iata, deci, ca cele ce v-am spus sunt adevarate. La fel si voi, daca veti cere lumina cereasca, fericirea cereasca, bucuria si dragostea cereasca, ati fi morti daca le-ati primi. De ce? - Pentru ca nu sunteti pregatiti sa rezistati, sa suporati intensitatea acestei puteri ceresti. Pentru aceasta trebuie sa ne pregatim. Trebuiesc ani si ani pentru ca organismul sa se pregateasca.
Sa luam, daca vreti, cazul meu. Eu n-am avut nici un invatator spiriual, si pe la 14-15 ani am tot dat peste carti si carti: Yoga Ramacharaka - care explica cum sa respiri pentru a obtine una sau alta. Si am facut si eu; depaseam limitele obisnuite, mancam foarte putin, ieseam foarte putin etc. Dar, in felul asta, m-am imbolnavit de moarte. Da, pentru ca lumina si focul pe care mi le-am atras prin respiratie, prin meditatie, prin concentrare, fara sa am un ghid spiritual care sa ma indrume, care sa-mi puna masura in ceea ce faceam, care sa ma mai «calmeze», ei bine, m-am imbolnavit de moarte. Si imi asteptam realmente moartea. Iar eu, e curios!, nu ceream decat carti, sa mi se cumpere carti: carti, carti, carti. Mi se cumparau carti, iar eu le puneam la cap, le atingeam, si asta m-a vindecat: cartile. Cu aceasta singura specificatie: ca deliram - era deja un delir [rasete]. Da, da - de ce atatea carti daca nu puteam sa le citesc? Da, dar asta a fost. Dup-aceea, bineinteles, am pus mai multa masura, dar, totusi, totusi, totusi, adesea aceleasi lucruri care se repeta in mine, si, una peste alta, am inclinat spre mai multa ratiune! Altfel, fara indoiala, as fi ars ca o flacara in fata voastra.
Pentru aceasta deci, trebuie sa ne pregatim. Vedeti acum ca nu stiti ce inseamna fericirea? Daa, micile bucurii pe care le-ati avut candva. Bine, dar astea nu se numesc fericire! Adevarata fericire e sa te simti fuzionat cu sufletul universal, cu fiinta universala; sa traiesti, sa te unesti, sa te pierzi in sufletul universal. Da, dar pentru a avea posibilitatea de a rezista, pentru a avea constiinta vie, pentru a nu muri, trebuie pregatit corpul fizic - pentru ca corpul fizic nu este pregatit sa vibreze in acest unison. Trebuiesc deci schimbate particulele lui: schimbati atomii, elecronii; trebuiesc schimbate cu altele care sunt mai capabile de a vibra la unison. Dar oamenii suntt ignoranti. Ei nu stiu toate aceste lucruri. Si pentru aceasta ii ajung nefericiri. Ce este fericirea (bonheure) si ce este nefericirea (malheure)? Fericirea estte un «ceas bun» (bonne heure). Dar o ceas (heure) de «bine» (bon) care ma face «fericit» inseamna ca am ales o ceas (heure) care e foarte nefericit (malheureuse). Cand zic "am o fericire", asta vrea sa insemne ca am picat pe un ceas care e fatidic, care e benefic astrologic. Da, da, vedeti, in trecut cei vechi stiau anumite lucruri: stiau ca daca vor alege un moment care nu e armonios in cer, vor avea necazuri, nefericiri - pentru ca au ales un ceas care nu e bun, un ceas rau (une mal heure).
Acum, sa mergem mai departe.
Pentru a cunoaste adevarata fericire - cea care vine de sus - trebuie sa o pregatim aici jos, in noi, inlauntrul nostru. Altfel, fericirea va ramanea sus, si nu vom avea niciodata idee macar de ceea ce inseamna adevarata fericire.
Ei bine, fericirea este o vibrare la unison cu sufletul universal - pentru ca sufletul universal nu e niciodata nefericit. Si, chiar, in ciuda nefericirilor, suferintelor, bolilor oamenilor, el este peste tot pentru a-i ajuta, pentru a-i penetra, pentru a-i vindeca. El este de o lumina si de o puritate neinchipuite. El nu este impovarat, nu este intristat - din cauza puritatii si inaltimii sale. Iata pentru ce singurul care nu e nefericit este Domnul. Chiar daca se explica din cand in cand prin biserici ca Bunul Dumnezeu este foarte nefericit sa vada cat de rai, criminali, nedrepti, badarani sunt oamenii, eu insa nu cred. Domnul nu este niciodata nefericit. Pentru ca daca El ar fi nefericit precum oamenii, asta ar insemna ca El nu-i perfect, ca-i lipseste ceva: in organismul Sau, in trupul Sau, in plamanul Sau etc., El ar avea ceva carre nu-i dintr-o materie buna. Si-atunci nu-i Bunatatea. Da, este absolut imposibil ca Ddumnezeu sa fie nefericit.
Acum, pentru a cunoaste adevarata fericire, trebuie straduinta: trebuiesc inlocuite - zi de zi - vechile particule, care sunt mucegaite, care suntt dezgustatoare, care sunt murdare, care sunt necurate. Trebuiesc indepartate, inlocuindu-le. Pentru ca daca veti vrea sa le indepartati pur si simplu, ele nu vor pleca - pentru ca sunt tenace, se cramponeaza. Pentru ca oammenii care nu stiu cum sa se debaraseze de ele, sunt de fapt fara incetare cu vechile particule, cu vechile clisee, cu vechile dorinti, cu vechile momeli si pofte, care dureaza toata viata. Si chiar cand vor veni intr-o noua reincarnare, asta va continua. Trebuie deci sa le inlocuiasca cu altele noi - o, iata, aceasta oamenii nu o au invatat, este nou: sa le inlocuiasca. Ei bine, cand le inlocuiesti, ele se duc singure - pentru ca ele stiu ca noile venite sunt mai puternice, mai magnifice, mai minunate, mai vibrante ca ele, si asa capituleaza. Altminteri, ele rezista.
Acum, pentru modul in care se face aceasta sunt alte conferinte in care v-am revelat o multime de lucruri. Trebuie doar sa le cautati, caci nu pot sa explic toate in cateva minute.
Asadar, nu trebuie sa mai inselam pe toata lumea zicand: "O, cat sunt de fericit - pentru ca am o casa!", "O, cat sunt de fericit - pentru ca am o femeie!", "O, cat sunt de fericit - pentru ca am un servici!" s.a.m.d. Caci acestea toate nu dureaza multa vreme. Este adevarat totusi ca fiecare lucru permite o fericire, pentru un timp oarecare. Dar dup-aceea? La inceput, da, merge. Dar mai apoi se obisnuieste si nu va mai fi fericit. Si dup-aceea? Apare altceva care vine sa-l inlocuiasca in mintea sa: "Daca am asta si asta sunt fericit." Dar apoi, cand le va avea din nou, un timp oarecare va fi un pic fericit - adica implinit, multumit -; dar dup-aceea va cere altceva.
Dar tu trebuie sa stii ca oricine poate sa doreasca si sa aiba adevarata fericire - fericirea cea adevarata, care dureaza. Si pentru ca aceasta sa dureze e necesar ceva in super-constiinta.
Sa luam spre exemplu dragostea. Dragostea fizica, dragostea sexuala, nu dureaza multa vreme - in scurt timp n-o sa mai ai aceleasi gusturi, aceleasi atractii, aceleasi placeri cu o anumita persoana; vei vrea sa o schimbi, si asta va face ca dragostea sa scada si sa va paraseasca.
Dup-aceea, v-am explicat, dragostea ca pasiune, dragostea ca senzatie, dragostea ca gandire, dragostea ca stare de constiinta. Aaa..., dragostea ca stare de constiinta poate sa dureze vesnic! Dar oamenii nu au ajuns inca sa aiba aceasta dragoste. Dupa cum fericirea, tot asa si dragostea: a o avea in constiinta, in super-constiinta, adica a fi gasita nu jos, ci sus - cum va spuneam ea este peste tot, si-atunci o aveti si inlauntrul vostru -; ea e durabila, va cuprinde si o veti avea ca si constiinta fara incetare, toata viata; in vreme ce toate celelalte iubiri sunt schimbabile si variabile.
Tot asa si pentru fericire. Si fericirea, nu trebuie cautata, nu trebuie avuta prea jos, in senzatii, in sentimente, in gandire, ci in constiinta - ceea ce vrea sa zica d'etre branché. Pentru aceasta v-am spus ca daca iubiti acum o femeie, mai tarziu veti fi obligati sa iubiti o alta. Nu veti putea ramane doar cu o femeie. De ce? - Pentru ca ea nu va poate da totul: va va da putin din ceva, dar va fi intotdeauna o alta care va va da altceva, ceva ce prima nu v-ar putea da, o a treia care va poate da... s.a.m.d. Dar daca veti iubi intotdeauna astfel - separat - nu veti cunoaste niciodata - dar niciodata! - adevarata fericire. Daca vreti ca dragostea voastra sa fie durabila in plan fizic, nu este posibil. De ce? - Pentru ca dupa ani si ani nu veti mai avea aceleasi forte, aceleasi disponibilitati, si veti fi obligati sa capitulati.
Insa: puteti avea chiar fericirea cea adevarata. Si cum dragosstea este esenta fericirii, atunci, pentru a avea aceasta fericire durabila, trebuie sa gasiti dragostea cea durabila. Asta, nici asta nu a fost niciodata suficient de bine explicat.
Acum cateva zile, nu stiu daca erati aici, am facut o comparatie intre iubire, intelepciune si putere - vointa, putere, adevar. Spuneam atunci ca stiinta, intelepciunea are proprietati determinate, si ca oamenii isi inchipuie ca atunci cand ai intelepciune esti fericit. Dar nu-i asa. Ba din contra: ei vor suferi mult mai mult - pentru ca vor vedea nefericirea mult mai mult: lipsurile, slabiciunile, crimele etc. Pentru aceasta s-a scris: "Cu cat veti spori in intelepciune, cu atat mai mult veti suferi". Dar care sunt proprietatile acestei intelepciuni, ale acestei cunostinte? Proprietatile ei sunt de a va lumina, de a va dirija, de a va ghida, de a va sfatui, de a va orienta, de a va ajuta sa evitati anumite lucruri. Dar, cat despre fericire, nu, nu: nu esti fericit.
Sa luam acum vointa, puterea. Sunteti atotputernici? - nu sunteti fericiti. De ce? - Pentru ca puterea nu aduce fericirea. Dar ce anume aduce puterea? Ei bine, veti fi capabili de a creea niste lucruri, de a forma niste lucruri, de a construi sau distruge niste lucruri s.a.m.d., dar asta nu inseamna fericire.
Aaa, dar unde se gaseste aceasta fericire? - In iubire. Pentru ca iubirea nu va aduce nici intelepciunea, nici stiinta, nici lumina - a, un picut de lumina, asta da! -; dar cand ai iubire tte ridici, te inalti nespus. Astfel ca numai iubirea adece adevarata fericire. Si cum iubirea e intre cele doua, intre stiinta (cunostiinta) si putere (vointa), vei ajunge intr-o zi la a le dobandi si pe celelalte doua. Pentru aceasta, cel mai bine este sa pasim pe calea iubirii, pentru a avea intr-o zi intreaga cunostiinta (stiinta) si toata puterea. Iubirea? - sunteti coplesiti, sunteti fericiti, sunteti dilatati, sunteti una, si, in acelasi timp, incepeti sa intelegeti, sa cunoasteti, sa simtiti, si in acelasi timp, veti putea realiza niste lucruri. Pentru aceasta eu am ales calea iubirii. In intelepciune? - nu-i nimeni atat de tamp si de stupid ca mine. In putere? - nici atat. Dar in iubire... - ...este un pic de iubire in mine; un pic, un picut.
Asadar adevarata fericire, de care oamenii n-au nici cea mai mica idee, se afla sus - in aceasta armonie, in aceasta perfectiune, in aceasta luminozitate. Si daca ajungi la un moment dat sa te tot apropii, sa vibrezi, vei avea atunci acea fericire care dureaza, care dureaza vesnic si pe care vei mai pierde orice ti s-ar intampla - pentru ca ea nu-i de aici de jos. Acum noi spunem ca suntem fericiti, dar la o mica cernere va veti vedea ramanand fara fericire: inselati-o putin, obstructionati-o putin si veti vedea daca aceasta fericire este durabila!... Da, da, aceasta fiecaruia din voi i s-a intamplat. Nu ma mai chinui cu explicatii - ati verificat-o fiecare: nu e durabila, nu e stabila, pentru ca e prea de jos. Pentru ca fericirea sa fie imuabila si vesnica, trebuie ca ea sa fie foarte sus, in super-constiinta. Ceea ce vrea sa insemne a nu cauta fericirea aici jos, ci a o cauta in aceasta iubire divina - adica atunci cand iubesti pe Domnul, cand iubesti puritatea, cand iubesti intelepciunea, dragostea, bunatatea, cand iubesti sufletul etern, nemuritor, universal, ei bine, atunci aceasta fericire nu te mai paraseste. Si apoi, ati putea chiar pierde totul: sotie, casa..., sa va taie in bucati, si tot nu veti fi nefericiti - pentru ca fericirea voastra e foarte sus, si oamenii nu sunt capabili sa mearga pana acolo unde este ridicata fericirea voastra. Pot, in planul fizic, sa ridice ceva, sa faca ceva, sa distruga ceva. Insa doar in planul fizic. Pentru ca daca traiti in planul spiritual, acolo unde sunteti nemuritori, imuabili, neschimbatori, eterni, ei bine, atunci nimeni nu poate sa se atinga nici de fericirea voastra, nici de iubirea voastra, nici de puterea voastra - de nimic.
Si nu va mai inselati, de aci inainte, folosind acest cuvant ca toata lumea. Da, pentru ca adevarata fericire n-o cunoastem inca. Nu e in planul fizic.
Vedeti acum ca aceasta pagina nu este atat de veridica... Trebuie explicata. Si, iata, cele ce tocmai v-am spus nu se afla in aceasta pagina. Un pic, da, mentionate putin: ca fericirea vine de sus. Dar bineinteles ca vine de sus. Da, dar daca nu aveti aci-jos ceva pregatit, atunci ceea ce trebuie sa vina de sus nu se va instala. Si chiar daca va veni, El nu se va putea instala, pentru ca nu este loc pentru El.
Iata, fratii si surorile mele, cateva cuvinte despre fericire: ceea ce nu este durabil, nu este o adevarata fericire. Si astfel toata lumea se insala. Toata lumea. Toata lumea merge pe acest sens. Dar sa stiti ca eu nu voi merge!
Si stati numai stati, mai sunt si inca multe alte cuvinte in aceeasi situatie. Cand va voi proiecta o lumina asupra a multe alte cuvinte care sunt adesea folosite gresit, nedrept, stupid, ordinar, atunci ne vom da seama ca traim intr-o lume deformata, care nu se afla in adevar; atunci vom incepe a ne detasa - pentru ca suntem atat de strangulati, atat de robiti! -; si trebuie sa ne detasam acum de toate aceste tertipuri, de toate aceste feluri de a actiona, de a manca, de a face copii..., ehe, de toate lucrurile mincinoase. Trebuie sa ne detasam - dar nu vom putea daca nu avem adevarata lumina, adevarata invatatura, o stiinta a adevarului. Asta nu vrea sa spuna ca trebuie sa ne detasam mergand in munti, in grote, sa parasim lumea precum au facut-o unii. Nu, nu - sa fim in lume, sa fim cu oamenii, chiar sa-i ajutam, sa-i iubim. Dar sa nu gandim ca ei. Iata: sa nu avem aceeasi filosofie cu ei - asta-i tot. Si eu, eu sunt in lume, cu lumea, ii iubesc, dar nu gandesc ca ei, Iataa, iata solutia. Dar adesea aceasta solutie nu-i bine gasita: fie sunt complet in lume, pierdut, fie sunt in afara lumii, pe munte. Ei bine, nu: nici primul caz, nici al doilea nu sunt o solutie pentru mine.
Traducere: Iulian Nistea
|
Favoured: 0
